16-01-2026      Reporter: Laura Popa    40 vizualizări

Semnatarii plachetei care a însoțit premiul primit de Corneliu Bichineț au fost Mihai Chirica, primarul municipiului Iași, și Adi Cristi, directorul Casei de Cultură „Mihai Ursachi” din Iași.

Panopticul volumului de proză scurtă Viața pe caiet (Ed. Limes, Cluj, 2015) este verosimil, viu și cuprinde episoade memorabile, ca și instantanee rupte din rostogolirea vremurilor recente și qvasirecente, îmbrăcate de Corneliu Bichineț, cu umor și compasiune, într-un veșmânt literar căruia îi atribuim două trăsături incontestabile: autenticul și pitorescul. Matricea natală rurală îi rămâne autorului ajuns om politic/profesor la oraș și matrice sufletească, de unde și tonalitatea sinceră a spunerii auctoriale sau felul veridic în care vorbesc, simt, gândesc și acționează personajele. Este evidentă buna cunoaștere a spațiului geografic – și psihologic, social, economic, tradițional, cutumiar – la care se face referire în texte. A zugrăvi un spațiu în tonuri și sonuri care să ilustreze convingător realitățile lui tulburătoare înseamnă să te identifici afectiv, cel puțin până la un anumit punct, cu oamenii în cuprinsul căruia viețuiesc aceștia. Iată de unde trebuie să începem analiza prezentului discurs literar.Titlul este inspirat dintr-un fapt împământenit mai ales în zona rurală a României postdecembriste și are menirea nu doar de a evidenția o stare de lucruri, ci și de a atinge sufletul posibilului cititor. Tot mai săraci, debusolați, rătăciți în propriul abis din care de cele mai multe ori nu găsesc o cale de salvare, prinși în urzeala din ce în ce mai încurcată a prezentului economic, social și politic, bătuți de vântul schimbărilor de orice fel, oamenii își trăiesc viața mai mult pe datorie, „pe caiet”, mai mult la întâmplare, bucurându-se în anii electorali de „stimulentele” uneori neobișnuite ale partidelor, așa cum sunt hainele militare ce, îmbrăcate în chiar ziua votării, stârnesc o confuzie hilară, crezându-se că războiul a ajuns și în țara noastră (Pace și bunăstare).

Cartea conține 24 de povestiri scrise cu abilitate de povestitor înnăscut, cu știința gradării tensiunii epice, într-un limbaj savuros, folosindu-se o onomastică adaptată tipurilor de personaje și aducându-se în prim-plan situații în care se amestecă lucrurile grave cu cele comice, provocând cititorului stări diferite de la un paragraf la altul. Criticul literar Constantin Dram afirmă în prefață că „autorul Corneliu Bichineț impune mărci personalizate ale povestirii, arătând, de la primul la ultimul text din acest volum, că știe cu profesionalism ce face; altfel spus, el le arată cititorilor săi că autorul s-a întors la ale lui, adică în lumea personajelor și a povestirilor, pe care le vede ca o întregire necesară a vieții reale”.