Lili Crăciun a lansat la Suceava „Codicilul”

O poveste fascinantă despre identitate, dreptate și iertare

Scriitoarea Lili Crăciun, „molipsită de duhul povestaș al Fălticenilor”, absolventă a Liceului Pedagogic din Suceava, unde i-a fost mentor regretata prof. Gica Pânzaru, a lansat joi, 17 octombrie 2024, la Galeria de artă Zamca, romanul „Codicilul”, apărut în cursul acestui an la Editura pentru Artă și Literatură din București.

Etnologul Gabriela Teișanu, de la Centrul Cultural Bucovina, care este și interpretă de muzică populară, a moderat evenimentul desfășurat într-o atmosferă cordială.

„Lili Crăciun este o scriitoare prolifică, o scriitoare veritabilă, care a depășit frontiera unui debutant nu numai prin calitatea operei sale, ci și prin ceva unic, ceva ce foarte puțini scriitori fac: păstrează o legătură permanentă și indisolubilă cu publicul, cu cititorii ei. Ni se dezvăluie cu nonșalanță și cu naturalețe. Lili Crăciun nu s-a mulțumit niciodată cu ceea ce viața i-a oferit. A fost o luptătoare pe tărâmul scrisului și la fel s-a comportat și în viață”, a spus Gabriela Teișanu.

Autoarea s-a arătat extrem de emoționată de întâlnirea cu foști colegi de liceu, de facultate, prieteni, oameni care au dorit să fie alături de ea și să descifreze, împreună, „Codicilul”. Un gând de recunoștință a fost transmis de Lili Crăciun și către prof. Gica Pânzaru, profesoara de filozofie din liceu, plecată la ceruri, dar care i-a influențat esențial cariera, gând rostit în prezența maestrului Mihai Pânzaru PIM, soţul regretatei profesoare.

Publicul interesat de carte a aflat de la prof. dr. Mihaela Grădinariu, scriitor și critic literar, că Lili Crăciun, „cu un discurs puternic și un ascuțit simț al observației, dar și cu sinceritatea-i caracteristică, recognoscibilă și în celelalte scrieri în proză, construiește (Meșter Manole și Ană, deopotrivă), în acest nou roman, pagină după pagină, labirinturi concentrice ale căutării de sine, o țesătură textuală în bogate nuanțe, între lumină și întuneric, între catharsis și nedesăvârșire, aglutinată, la prima vedere, din detalii istorice care se acumulează cenușiu, sfâșiate de lumini contrastive, generând un mediu ce are tendința să își sufoce, să își supună, să își controleze personajele. Parcursurile existențiale sunt jalonate, tot antinomic, de forță și slăbiciuni, demnitate și prăbușiri, de ipocrizii și verticalități, încrâncenări și metamorfoze, într-o desfășurare de destine frânte, vieți fracturate ori suflete în adevărate bătălii recuperatorii. Ni se înfățișează înaintea ochilor o galerie cu personaje puternic reliefate, verosimile, traversând epoci bulversante, înainte și după 1989, purtând și lepădând măști, alunecând pe muchia subțire și tăioasă dintre timpul personal și timpul devorator, timpul istoric. Dincolo de această necontenită gâlceavă a sufletului cu trupul, dincolo de fireștile creșteri și descreșteri ființiale, undeva, în adâncul lăuntrului, există un sâmbure salvator de lumină. Însă, dincolo de războiul continuu între a avea și a fi, care lasă urme de neșters de-a lungul și de-a latul compoziției narative, romanul fascinează prin jocurile de putere, prin transfigurări neașteptate, prin amplificarea tramelor, prin finalul deschis și, mai ales, prin purtarea crucii memoriei ca pe o rană ce nu se poate vindeca”.

Și pentru că la Galeria de artă Zamca (Asociația Institutul Bucovina, președinte Vasile Gafiuc, prezent la eveniment) artele se întâlnesc, se îmbină, se completează, a fost invitat la acțiune și cantautorul sucevean Alexandru Teișanu (fiul Gabrielei Teișanu), care a încântat publicul cu câteva piese folk, acompaniat de chitară. El a punctat și faptul că 17 octombrie este Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei, îndemnându-ne să medităm la semnificația acestei zile. „Să ne gândim la cumulul de privilegii pe care le avem noi, acum, materiale, sociale, de conjunctură sau chiar genetice. Datoria noastră, a celor privilegiați, ar fi să-i ajutăm pe cei defavorizați, astfel îmbogățindu-ne sufletește”, a spus Alexandru Teișanu, care a încheiat microrecitalul său cu piesa „Pământul deocamdată” („Pe pământ avem de toate / Şi mai bune și mai rele / Bune – rele”), muzica Mircea Vintilă, versuri Adrian Păunescu. Publicul i s-a alăturat și au cântat refrenul împreună.