23-08-2026      Reporter: Emil Ionescu    390 vizualizări

Pentru cei care au copilărit sau au muncit înainte de 1989, ziua de 23 august avea cu totul altă însemnătate decât are astăzi. Nu era o zi obișnuită de vară, ci un moment în care întreaga țară era scoasă din rutina cotidiană: elevi, pionieri, șoimi ai patriei, uteciști, profesori și muncitori umpleau stadioanele și bulevardele, îmbrăcați în uniforme, defilând sub lozinci închinate Partidului Comunist Român și „iubitului conducător”, Nicolae Ceaușescu. Timp de peste patru decenii, 23 august a fost sărbătorită ca zi națională a României comuniste.

Ce s-a întâmplat, de fapt, la 23 august 1944

Rădăcina acestei zile se află însă cu mult înainte de instaurarea regimului comunist. La 23 august 1944, regele Mihai I anunța, printr-o proclamație către țară, ieșirea României din războiul purtat împotriva Națiunilor Unite. În aceleași ore, mareșalul Ion Antonescu și miniștrii săi erau arestați, punându-se astfel capăt alianței cu Germania nazistă.

Puterea a fost preluată de un guvern format din noua coaliție a Blocului Național Democratic, alcătuită din țărăniști, liberali, social-democrați și comuniști. Alianța nu avea să dureze: în scurt timp, comuniștii aveau să îi înlăture pe ceilalți parteneri de guvernare, trimițându-i pe mulți dintre ei în închisorile politice, și să rămână singuri la putere.

Astfel, actul de la 23 august 1944 a marcat și momentul în care România a intrat în sfera de influență a Uniunii Sovietice, cu toate consecințele pe care istoria avea să le confirme în deceniile următoare. Dincolo de disputele politice legate de semnificația zilei, unii istorici subliniază și rolul important pe care armata română l-a avut în desfășurarea ulterioară a celui de-al Doilea Război Mondial, prin întoarcerea armelor împotriva Germaniei.

O zi, două memorii

Este exact această dualitate care face din 23 august o dată atât de disputată: pentru unii, ziua în care România a ieșit dintr-un război pierdut și a scurtat suferința pe frontul de est; pentru alții, punctul de plecare al unei ocupații și al unei dictaturi care avea să dureze aproape jumătate de secol. Nostalgia unora pentru „vremurile de atunci” se ciocnește cu memoria represiunii politice, a colectivizării forțate și a lipsurilor materiale care au urmat.

23 august, și Ziua Europeană a Victimelor Totalitarismului

Nu întâmplător, aceeași dată a fost aleasă și pentru Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor tuturor Regimurilor Totalitare și Autoritare, marcată în fiecare an la 23 august. Instituită la nivel european tocmai pentru a nu lăsa uitării suferințele provocate de regimurile fasciste, naziste și comuniste, ziua de astăzi capătă astfel o semnificație suplimentară, dincolo de contextul strict românesc.

Amintiri care nu se șterg

Pentru toți românii care au trecut prin acei ani, imaginile defilărilor de 23 august rămân probabil vii: lozincile scandate în cor, steagurile, portretele oficiale purtate pe brațe. Vă invităm să ne scrieți, în comentarii, ce vă amintiți din acele zile — și, dacă vă mai vine în minte, câte o lozincă din vremea aceea. Istoria se scrie și din amintirile celor care au trăit-o.

Urmărește videoclipul: