19-02-2026      Reporter: George Popa    65 vizualizări

19 februarie 2026 — La un secol și jumătate de la nașterea sa, Constantin Brâncuși rămâne una dintre cele mai puternice figuri ale artei universale, un sculptor care a redefinit limbajul formelor și a dus spiritul românesc în centrul avangardei mondiale.

Constantin Brâncuși s-a născut la 19 februarie 1876, în satul Hobița din județul Gorj, și a murit la 16 martie 1957, la Paris. Considerat unul dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XX, artistul român a avut o contribuție covârșitoare la înnoirea viziunii plastice în sculptura contemporană și a fost ales membru postum al Academiei Române. În spațiul occidental este cunoscut adesea simplu ca „Brancusi”, nume care a devenit sinonim cu ideea de formă pură.

Anii de început: copilăria și formarea artistică

Al șaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuși și al Mariei Brâncuși, tânărul Constantin a avut o copilărie marcată de plecări repetate de acasă și de ani de ucenicie în diverse ateliere și prăvălii. Talentul său pentru lucru manual a devenit evident încă din perioada în care lucra la Craiova, unde a construit o vioară din materiale găsite în prăvălie. A urmat Școala de Arte și Meserii din Craiova între 1894 și 1898, apoi Școala Națională de Arte Frumoase din București, pe care a absolvit-o în 1902, obținând mai multe premii pentru lucrări precum „Bustul lui Vitellius”, „Cap al lui Laocoon” sau „Studiu”.

Primele lucrări și drumul spre Paris

În 1903, Brâncuși primește prima comandă publică importantă: bustul generalului medic Carol Davila, instalat la Spitalul Militar Central din București — singurul monument public al sculptorului realizat în Capitală. Nemulțumit de intervențiile consiliului asupra lucrării, artistul refuză compromisul și decide să plece spre Paris, parcurgând mare parte din drum pe jos. Ajunge în capitala Franței după un traseu dificil prin Viena, München și Elveția, experiență care îi va influența profund viziunea artistică.

Afirmația în avangarda pariziană

În 1905 este admis la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts din Paris, unde studiază până în 1906. Refuză însă să rămână în atelierul lui Auguste Rodin, afirmând celebra frază: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres”. În scurt timp, intră în cercul avangardei pariziene și se împrietenește cu artiști și scriitori precum Guillaume Apollinaire, Amedeo Modigliani sau Marcel Duchamp.

Nașterea stilului modern: de la figurativ la esență

Perioada dintre 1897 și 1907 a fost una de acumulare tehnică, dar după 1907 opera lui Brâncuși începe să se transforme radical. Sculpturile antropomorfe lasă locul formelor esențializate, iar artistul caută să exprime ideea din spatele lucrurilor, nu aparența lor. Din această etapă apar lucrări și cicluri celebre precum „Sărutul”, „Muza adormită”, „Domnișoara Pogany” sau „Pasărea în văzduh”.

Expoziții internaționale și consacrarea mondială

Brâncuși expune constant la Paris și București, iar în 1914 deschide prima expoziție în Statele Unite, la New York, unde lucrările sale provoacă o puternică impresie. Colecționarii americani îi cumpără sculpturi, oferindu-i stabilitate financiară. În atelierul său din Impasse Ronsin, la Paris, creează un univers artistic unic, impregnat de influențe românești și de atmosfera satului natal.

Ansamblul monumental de la Târgu Jiu

Una dintre cele mai importante realizări ale sale rămâne Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu, dedicat eroilor români căzuți în Primul Război Mondial. Coloana Infinitului, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului formează o axă simbolică ce reflectă trecerea, sacrificiul și continuitatea. Verticalitatea, echilibrul și raportul dintre lumină și spațiu devin elemente definitorii ale creației sale.

Rolul lui Brâncuși în sculptura modernă

Artistul a eliberat sculptura de imitația mecanică a naturii și a promovat exprimarea esenței lucrurilor. Opera sa reflectă tradițiile artei populare românești, dar și rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea formelor, densitatea materialului și relația cu spațiul au influențat profund arta modernă, făcându-l pe Brâncuși o figură centrală a secolului XX.

Ultimii ani și moștenirea artistică

În 1957, Constantin Brâncuși se stinge din viață la Paris și este înmormântat la cimitirul Montparnasse. De-a lungul timpului, opera sa a fost redescoperită și valorizată în România și în lume, inspirând numeroși artiști, arhitecți și critici de artă. Astăzi, lucrările sale se regăsesc în marile muzee internaționale, iar numele său este asociat cu ideea de geniu creator.

O moștenire care rămâne vie

La 150 de ani de la naștere, Constantin Brâncuși rămâne un simbol al identității culturale românești și al modernismului universal. Prin formele sale pure și prin viziunea asupra esenței lucrurilor, artistul a demonstrat că arta poate deveni un limbaj universal, capabil să unească tradiția cu inovația și spiritualitatea cu materia.